Blue is The Warmest Color: actritele filmului premiat cu Palme d’Or la Cannes dezvaluie chinurile prin care au trecut, de ce refuza sa mai lucreze cu regizorul Abdellatif Kechiche
155 Vizionari
Blue is The Warmest Color: actritele filmului premiat cu Palme d’Or la Cannes dezvaluie chinurile prin care au trecut, de ce refuza sa mai lucreze cu regizorul Abdellatif Kechiche

Blue is The Warmest Color: actritele filmului premiat cu Palme d’Or la Cannes dezvaluie chinurile prin care au trecut, de ce refuza sa mai lucreze cu regizorul Abdellatif Kechiche

Gen:

Probabil cel mai socant film din cadrul festivalurilor anului acesta, "Blue is the Warmest Colour" este totusi fara indoiala un lungmetraj (cu adevarat lung, daca luam in considerare timpul de durata de 3 ore) cu regie si actorie de cel mai mare calibru. Pelicula franceza a plecat de la Cannes cu Palme D’or (acordat nu numai regizorului Abdellatif Kechiche, ci si actritelor de aceasta data), aplaudat pentru amestecul captivant dintre erotism si tristete. Presedintele juriului de la Cannes, Steven Spielberg, le-a laudat pe protagoniste (Adele Exarchopoulos si Lea Seydoux), spunand ca "a fost evident ca fara Lea si Adele, sinergia nu ar fi avut loc. Daca deciziile de casting ar fi diferit catusi de putin, nu ar fi functionat. A fost alegerea perfecta din partea unui cineast sensibil". "Blue is the Warmest Colour" este povestea tinerei Adele (Adele Exarchopoulos), o adolescenta timida cu o dragoste pentru literatura si film. In urma unei despartiri emotionale, Adele ajunge intr-un bar unde o intalneste pe Emma (Lea Seydoux), o tanara frumoasa cu par scurt albastru pe care o mai observase inainte pe strada. Nu dureaza mult pana cand o relatie se infiripa intre cele doua, in care culoarea albastru devine un laitmotiv al fericirii lor (iar pe masura ce Emma isi pierde din culoarea albastra din par si revine la blondul sau original, relatia lor incepe sa se destrame). Ce a socat intregul public au fost scenele de dragoste prelungite, dintre care prima dureaza chiar 10 minute si reuseste, spun cei de la The Guardian, "sa faca filme precum Last Tango in Paris pretentioase si chiar demodate". In plus, aceiasi critici afirma ca "exista ceva incitant de necompromitator in aceasta scena". "Partea mai intunecata a relatiei lor este dureroasa si cu multe lacrimi, ceea ce pare la fel de pasional, real si non-Hollywood ca si scenele de dragoste". Spielberg a afirmat, "Filmul este o poveste de dragoste extraordinara. Am fost cu adevarat fascinati de cele doua actrite magnifice, precum si de maniera in care regizorul si-a observat tinerele jucatoare." Intrebat daca opiniile politice si situatia politica tensionata momentan in ceea ce priveste homosexualitatea, Spielberg (impreuna cu restul juriului, printre care s-au aflat si Nicole Kidman, Ang Lee, Lynne Ramsay si Christoph Waltz) a negat existenta politicii ca si factor de influentare a deciziei. "Toti cei din juriu au vazut cu mult dincolo de relatia dintre cele doua, este o poveste de dragoste, si nu a contat daca era gay sau nu," a explicat Ramsay. Procesul de creatie a fost insa unul brutal, povestesc cele doua actrite. Lea (Midnight in Paris, Inglorious Basterds, Mission: Impossible – Ghost Protocol) si Adele au declarat intr-un interviu cu The Daily Beast, "[Kechiche] e un geniu, dar e unul torturat". Cat despre experienta, Lea spune a a fost "groaznica". Scena bataii dintre cele doua a fost facuta fara cascadorii, in timp ce "el striga la mine sa o lovesc din nou si din nou. Iar eu ma uitam la ea, imi ceream iertare din priviri si faceam ce mi se spunea. La un moment dat, Adele chair s-a taiat si sangera si plangea si cu toate astea, Kechiche tot a filmat, ba chiar nu ne-a lasat sa luam pauza, ci sa o luam de la capat". Cat despre motivul sentimentelor evident de puternice in film, Adele afirma: "Normal, pentru ca la momentul respectiv chiar sufeream", adaugand ca data fiind filmarea cronologica si lipsa costumelor si machiajului, cele doua actrite chiar au intrat in rolurile celor doua fete si pana la finalul filmului, au resimtit oboseala si durerea personajelor. "Ma bucur enorm ca am castigat Palme d’Or, dupa toate lucrurile prin care am trecut," spune Lea, iar ambele actrite sunt de acord ca probabil nu vor mai lucra cu Kechiche in viitor.In ceea ce priveste temei sexualitatii prezente in film, Lea e de parere ca unul dintre motivele succesului filmului in Franta este legat de cea mai noua lege franceza prin care se legalizeaza mariajul intre doua persoane de acelasi sex. "Nu am mai vazut un film ca acesta pana acum – o poveste de dragoste atat de reala. Si spune mult despre tinerii de astazi. Nu cred ca este neaparat un film despre homosexualitate – e mai mult decat atat. Homosexualitatea nu mai este tabu – chiar daca nu e considerata "morala" de toata lumea – asa cum e si normal". "Inainte ca acest gen de casatorii sa fie legalizate," adauga Adele, "au fost demonstratii enorme in Franta in care pana si mamele si copiii strigau insulte groaznice". In acelasi timp, Kechiche, de origine tunisiana, spera ca filmul sa fie inceputul unei noi perioade in care populatia sa devina mai deschisa la minte.Fireste, insa, filmul nu a fost lipsit de comentariile negative la adresa sa. Pelicula este bazata pe romanul grafic "Le Bleu Est Une Couleur Chaude" de Julie Maroh, autoare care insa (in mod surprinzator) si-a exprimat nemultumirea fata de film. "Nu stiu ce surse au avut regizorul si actritele (dintre care nici una nu este gay), iar eu nu am fost consultata," a scris Maroh pe blogul sau. "Heterosexualii din cinematograf radeau pentru ca nu intelegeau scenele de dragoste si le clasificau drept ridicole. Homosexualii radeau pentru ca nu le vedeau ca si veritabile si pana si ei le-au considerat ridicole. Si probabil singurii care nu radeau erau barbatii care erau prea ocupati sa se uite la incarnarea pe ecran a unei fantezii erotice," spune ea. Paradoxal, insa, ceea ce autoarea a urat, criticii au iubit, iar acum presa se intreaba continuu daca "Blue is the Warmest Colour" nu va mai primi cateva premii odata cu inceperea sezonului de decernari. Aici, insa, problema nu este atat subiectul sensibil si scenele explicite (care probabil nu vor atrage membrii Academiei), cat data lansarii sale. In timp ce termenul limita al lansarii nominalizarilor este 30 septembrie, Blue nu va fi lansat pana pe 9 octombrie, pierzand astfel posibilitatea de a concura la categoria filmelor straine. Este putin probabil, asadar, ca "Blue is the Warmest Colour" va pasi pe urmele premiate ale lui "Amour". Producatorii insa nu isi pierd speranta, relateaza cei de la Le Figaro. Intr-un interviu cu Hollywood Reporter presedintele distribuitorului Sundance Selects, Jonathan Sehring declara "Credem ca filmul poate fi un competitor serios la categoriile "cea mai buna actrita" si "cea mai buna actrita secundara". In regia lui Abdellatif Kechiche si cu Adele Exarchopoulos, Aurelien Recoing si Lea Seydoux in distributie, drama urmeaza a fi lansata in octombrie.

Blue is The Warmest Color: actritele filmului premiat cu Palme d’Or la Cannes dezvaluie chinurile prin care au trecut, de ce refuza sa mai lucreze cu regizorul Abdellatif Kechiche

Ai vazut acest film? Poti lasa un comentariu in casuta de mai jos..?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.